un cadou ce ţi s-a dat..
se presupune dreptul de a te sătura. de a vrea altceva – mai bun? eventual mai bine.
de a-ţi fi indiferent sau nu tocmai ceea ce ai fi vrut. chiar dacă te ajută.
cadoul pragmatic al vieţii.
un bilet la concert, primit în dar, nu te obligă să-ţi iubeşti tovarăşii din jur, care zbiară prin capul tău iar cel din faţă va fi mereu cel mai incomod necunoscut cu care împărtăşeşti – din păcatele voastre adunate – afinitatea şi, pentru un anumit interval de timp, spaţiul aceleaşi muzici – legătură incomod de intimă cu un străin jenant.
inegalabilul dar al vieţii. viaţa. care nu se poate compara cu un concert, deşi.. vezi mai sus.
s-o preţuieşti, încearcă ea să te înveţe, te momeşte, te lungeşte prin timpuri locuri persoane posibilităţi de viitor. viitorul nesigur din viaţa care-ţi vine fără cheie, fără permis de conducere, fără permis să dai cu ea şi cu tine în primul stâlp. e maşina care-i tren, iar tu nu eşti tocmai locomotiva. nici măcar conductorul.
deci nu trenul e darul.
deci biletul.
poţi să-l rupi, cel mult plăteşti amendă, dacă te prinde ..
dacă există..
în românia, dădeai şpagă.
mai bine.
uniunea europeană înseamnă deci implementarea judecăţii de apoi.. n-avem încotro, ne aliniem, plătim, ne asumăm. biletul.
ce înseamnă să te arunci din trenul vieţii. nimic.
