cuvantul era, la inceput.

despre poezie, melancolie, nostalgie, dor.

si alte tabuuri de zambit prin metrou la straini frumosi carora le poti intoarce o privire si apoi spatele - atentie – usile.

despre cufundare in ganduri sau imagini cand te plimbi, azi, de la metrou pe strada, prin intersectii, pe langa mult peste o mie de chipuri de gips din carne vie.

despre mine.

nu.

despre noi.

tu?

despre infatuarea sentimentului de conservare de ideea intelectualitatii ca umbrela a globului pamantesc. ba nu.

a universului, pana la marginile care se subtiaza din centura neagra lata cu picatzele de stele: si mai departe nu mai ajungem sa avem putere. sa vrem. sa mai stim ceva.

ironia este chiar a noastra, fata de suspine, fata de exagerari. deci exageram pe ascuns, pentru ca eul se poate ascunde printre randurile unor politici sociale, dar eul in sine este suprema exagerare a ceea ce ar putea fi si nu stie de unde sa inceapa. sau pentru cine si de ce.

despre cum muscam din cuvinte ca din bucati de vata, de ni se strepezeste mintea in noi.

 si ni se dizolva ca nisip mestecat cu secundele vietilor noastre prin intunericul umed cu buzele lipite.

daca secolele ar avea durerea sa rada

sau soarele,  de-acolo, foarte dincolo de nori. sclipirea sa ne injure drept in obrajii goi, la două palme deasupra pământului.

daca haul ar avea plamani sa ne tuseasca inapoi in gandurile de nimic.

daca lama lata cumplita nimicitoare a unei sabii nemaivazute – un ochi foarte mare care si-a deschis dintre gene: in loc de globul cu pupila: o sabie lata, din departare -

 ar pluti dintr-o data de la mijlocul orizontului de peste mare

orizontal si lung ca un fir lung taios din argint

sa reteze picioarele infipte pana la pulpele groase in strafundurile pamantului 

sa reteze cu un fashait. cu un trosnet prelungit.

 nesimtirea statuilor inaltate pana mai sus de noi-

 statuile marilor idei, cu locul inimii gol, umplut cu mii de inimi putrezite ale unor leshuri care si-au topait pasii prin aerul respiratiilor statute dintotdeauna. pana azi -

daca am vedea cuvinte si ne-am indragosti de cate unul, de cate trei, de cat mai multe -

- sa o luam de la un alt inceput.

Scrieti un comentariu